Cetatea Oradea, unul din principalele obiective turistice ale orasului, a fost ridicata, la sfarsitul secolului al XI-lea, pentru a proteja initial o manastire cu hramul Sfintei Fecioare Maria, manastire inaltata dupa cum spune legenda pe o insula intre bratele Crisului Repede, langa paraul Petza. La inceput fortificatia era alcatuita dintr-un val de pamant, intarit cu palisada si cu turnuri de lemn.
Inca de la inceputurile sale, Cetatea Oradea a avut rolul de nucleu polarizator al asezarilor ce fiintau in arealul oradean, fiind concentrate in jurul sau functiunile politice, militare, juridice, administrative si religioase. Dupa instalarea in cetate a sediuluii episcopiei romano-catolice de Oradea, a fost inaltata in incinta o catedrala, slujita de un colegiu alcatuit din 24 de preoti denumit Capitlu. Secolele XIV – XV au constituit o perioada infloritoare pentru cetatea Oradei. A fost reconstruita in forma heptagonala, avand doua turnuri ce protejau poarta. S-au ridicat statui in cinstea celor trei regi maghiari canonizati: Stefan I, Ladislau I si Emeric, s-au construit un palat episcopal si o catedrala mare, in stil gotic, care a fost ridicata la rangul bisericilor San Marco din Venetia si Santa Maria Portiuncula din Assisi, devenind loc de pelerinaj catolic pe plan european. Spre deosebire de cetatea Alba Iulia, construita in stil Vauban, Cetatea Oradea este construita in stil flamand, cu influente italiene, bazandu-se pe planurile mai multor arhitecti italieni.
Secolul XVI a fost mai zbuciumat din cauza revoltelor si invaziei otomane. A fost disputata de regele Ungariei, Ferdinand de Habsburg si regele de drept, Ioan Zapolya. Aici s-a semnat si primul tratat intenational – „Pacea de la Oradea” – ce avea in vedere separarea Transilvaniei de Ungaria (1538). La inceputul secolului XVII s-a decis refacerea cetatii, de data aceasta de forma pentagonala, cu bastioane pe colturi si sant de aparare cu apa.
